M-am saturat sa aud cetateni indignati la adresa politicienilor, in special cu privire la reducerea salariilor din sectorul bugetar si nu numai. Specific clar de la bun inceput ca nu iau apararea politicienilor si ca nici eu nu consider amputarea unei bucati atat de consistente din salariul celor din sectorul public o masura inteligenta deoarece, mai ales in Romania, majoritatea persoanelor depind de aceste servicii si nu vrei o mana de functionari, profesori sau medici frustrati si lesinati pentru ca nu au ce pune la gura. Mi se pare totusi o masura necesara, desi poate nu pana in extrema in care au dus-o cei din guvern.

Insa nu despre asta e postul nostru ci ca sa stimuleze gandirea critica RATIONALA, in special in paturile sociale medii spre joase, dar nu numai. In primul rand, daca exista lideri politici de natura discutabila in guvern la ora actuala, nu cred ca au majoritatea non- guvernantilor dreptul sa se planga, intrucat suntem o tara cu regim democratic si pana la urma tot noi suntem cei care i-am pus acolo.

Ma lovesc astfel de urmatoare dilema, cine este adevaratul idiot, politicienii ,care pana la urma sunt fortati sa faca anumite rectificari bugetare pentru ca altfel ar da faliment tara in urmatorii 2-3 ani, sau cetatenii bine-intentionati dar pe care nu-i prea duce capul, intrucat au crezut promisiunile electorale penibile tip “dublam salariul celor din sectorul bugetar daca ne votati pe noi”? Daca e general acceptata ideea ca guvernul nostru e corupt si mincinos, nu vi se pare ca devenim niste ipocriti cand ne plangem ca nu s-au respectat promisiunile din campania electorala?

Mai mult, era evident ca este imposibila dublarea salariilor din orice sector, bugetar sau non, intrucat ar insemna rasturnarea economiei noastre si, de altfel, cam intreaga tara a resimtit atat de acerb criza economica pentru ca fusesera majorate de la bun inceput cu prea mult salariile din zona privata. Politicienii sunt tot oameni ca si noi (si nu intotdeauna cu mult mai educati decat plebea). Pana cand nu se iveste cineva cu formula magica care sa ne scoata din criza economica, sa mareasca salariile, sa regleze piata imobiliara si impozitele in paralel cu plata imprumuturilor U.E. si rectificarea bugetului FMI, mi se pare logic si de bun simt sa nu se mai autoflageleze nimeni prin talk-showuri si forumuri.

In conditiile in care continui sa te plangi, e ca si cum ai porni de la asumptia ca cei din guvern si-ar fi depasit conditia umana si dobandit un fel de cunoastere demizeica care sa le permita transcenderea problemelor bugetare. Iar daca esti chiar atat de idiot incat sa nu iti dai seama ca guvernanti tarii sunt doar oameni, atunci fa-le un cult si nu te mai plange ca nu iti raspund la toate rugaciunile pentru ca nu stii niciodata cand te loveste fulgerul lui Basescu.

P.S: nu pot decat sa gasesc ironic faptul ca, intrucat in varful listei cu micsorari de salariu sunt cei din educatie, vom deveni o tara de idioti si mai mari intrucat vom avea profesori profund nemultumiti si demotivati, si vom alege politicieni si mai idioti pe viitor care vor fi si ei formati in acelasi sistem educativ disfunct.

De ce?

Intrebare cred ca deja nu mai e de ce, ci de ce nu? Nu mai e nevoie sa invoc exemplele comune precum copiii care iti dau cu piciorul in scaunul de la cinema sau tipa pe tren pentru ca parintii lor nu au stiut sa-i invete ce inseamna amanarea satisfactiei sau bunele maniere.

Mai relevant consider ca este sa aruncam o privire asupra cauzei pentru care aceste lucruri sunt tolerate si chiar considerate normale in societate (si pentru prima data nu ma refer doar la situatia din Romania). Din puncul meu de vedere, cauza este educatia proasta a parintilor dinainte sa aduca in lume micuta raza de speranta. Nu stiu daca se aplica doar selectiv sau candva in evolutia speciei umane a aparut notiunea general eronata ca “atunci cand doi adulti se iubesc, acestia fac copii” (personal, dau o mare parte din vina pe crestinism dar nu numai) dar genul acesta de porcarii raspandite prin mass-media dau nastere (observati jocul de cuvinte) la alte preconceptii stupide cum ar fi ca “instinctul matern este tot ce-ti trebuie sa cresti un copil”,” parintii stiu intotdeauna mai bine” si intotdeauna adorabilul “daca esti intr-un cuplu (marital de preferinta) si nu ai un copil si nu-ti doresti unul, relatia e disfunctionala”. Iar in contextul de mai sus fac referire doar la cazurile “fericite” cand copilul se naste unor parinti casatoriti si nu unor fanatici religiosi care nu au vrut sa avorteze dupa ce s-a rupt prezervativul.

Care sunt consecintele?

In primul rand, asta inseamna ca orice idiot poate sa faca o semi-clona a sa, sau si mai rau a sa si a semi-retardului cu care a reusit sa procreeze in cele din urma, din motive adesea mai egoiste decat sunt pregatiti sa accepte majoritatea parintilor. Iar persoanelor care vin cu argumentul “Ce poate fi mai altruist decat sa aduci o noua viata pe lume” nu pot decat sa le doresc un copil care sa-i ucida in somn pentru ca se joaca de-a Dumnezeu (apropo de crestini bine-intentionati).

Lasand deoparte instinctul de procreere, ce poate fi mai egocentric decat sa vrei sa iti transmiti mostenirea genetica,financiara si de orice alt fel mai departe unui urmas? Eventual sa-l si cresti intr-un mediu uber-culpabilizant ca sa se dezvolte nu numai “dupa chipul si asemanarea ta” dar sa-ti imite si perfect comportamentul de parinte razgaiat. Si, in mod ironic, drept consecinta a preconceptiilor amintite mai sus, daca copilul printr-un act de”vointa divina” ar incerca sa se desprinda din stransoarea alor lui, tot nu e scutit de o pletora de patologii psihologice pentru ca se va autoculpabiliza pana la moarte gratie societatii fantastice in care exista acest tip de conceptii disfunctionale.

Copilul acela va creste mare si va avea si el copii, care se va gandi inainte ca nu ii va culpabiliza niciodata cum au facut-o parintii lui si ca el ii va creste mai bine. Numai ca iarasi se loveste de aceleasi limitari ca si parintii sai, nu numai pentru ca asa a fost crescut, ci pentru ca, la fel ca cei de dinaintea lui s.a.m.d, copilul l-a avut pana la urma tot din motive egoiste pe care nu era dispus sa le accepte, la care mai adaugi si un parinte labil emotional care cerseste afectiune si e co-dependent de copilul sau pentru ca nu s-a simtit niciodata iubit de parintii lui. De ce nu s-a simtit niciodata iubit de parintii lui? Pentru ca oamenii fac copii din motive gresite (in masura in care a fi egoist este gresit) si apoi nu sunt dispusi sa-si asume responsabilitatea pentru actiunile lor si dau vina pe copii cand acestia nu cresc cum isi imaginasera ei ca vor creste.

Observati tiparul? Se intampla pentru ca tot educam generatii dupa generatii cu aceste preconceptii cretine dar nu suntem capabili se pare niciunii sa ii invatam pe copiii nostri cum sa si le asume si sa nu mai cada in aceeasi capcana.

Ce e de facut?

Pentru cei care se vad departe de aceste intamplari, e momentul sa acceptati ca toti ne regasim in masura mai mare sau mai mica la unul din capetele scenariului de mai sus si ca atat timp cat nimeni nu incepe sa-si asume o parte din aceste erori, atat noi cat si urmasi nostri, la fel ca si parintii nostri, nu vom continua decat sa ne invartim in acelasi cerc fantastic al patologiilor.

Dar intrucat imi dau seama de limitarile si improbabilitatea ca ideea de mai sus sa fie vreodata pusa in practica (plus ca accept ca as ramane fara slujba daca acesta ar fi cazul) vin cu urmatoarea propunere inedita in stilul blogului vostru iubit.

Statul (nu numai din Romania) ar trebui sa impuna un fel de lege prin care sa impiedice reproducerea inainte de a fi absolvit un fel de cursuri de parenting care sa educe orice potentiali parinti cu privire la realitatile cresterii unui copil si sa desfiinteze imaginea cosmetizata a relatiei parinte- copil, urmand in acelasi timp un anumit numar de ore obligatorii de dezvoltare personala sau terapie in vederea asumarii preconceptiilor deja existente in cultura populara.

Nu, nu e nevoie sa imi dea nimeni comment ca ideea mea e oarecum radicala si utopica, posibil chiar ineficienta, desi in nici un caz daunatoare, va garantez. Constientizez prea dureros toate aceste limitari si sunt sigura ca am reusi in , chiar si in scenariul utopic de mai sus, sa gasim alta modalitate de a da nastere unei noi patologii in masa care sa condimenteze si viata urmasilor nostri. Dar macar am spune ca evoluam ca specie si ca le-am lasat si noi ceva concret copiilor, daca tot vreti sa discutam despre altruism si mostenirea care o lasam urmasilor.

Ce s-a intamplat cu vremurile in care oamenii chiar cautau un insight real referitor la propria persoana si nevoi, in care presiunea sociala era un factor stimulator pentru crestere si nu un motiv sa vizitezi psihoterapeutul. Nu vreau sa sune radical (dar va suna oricum),dar cu toate substantele fumate sau altfel consumate in anii ’70, miscarea hippie era unul din cele mai aproapiate lucruri de libertatea in gandire si comportament de la renastere incoace.

La ora actuala, conventionalitatea este pe fiecare poster motivational:

• la munca: sarcini structurate, repetitive, orar fix, pentru majoritatea cea mai mare satisfactie e stabilitatea locului de munca (a.k.a. absenta oricarui element nou in viata ta, satisfactia rudimentara de a trece de la o zi la alta fara sa se schimbe nimic vreodata);
• acasa: mananci sanatos pentru ca asa ti se spune, te uiti la stiri, citesti cartile care ti se recomanda, mananci lucrurile care ti se recomanda, te culci cand ti se recomanda;
• on the dating scene: respecti regula de 3 zile, cel putin cea de o zi, god forbid sa ai ceva sange in coaie si sa suni tu tipa, sau si mai rau, hell might freeze over daca o tipa s-ar decide sa sune ea prima; jocurile abunda si iti dau iluzia ca rupi monotonia cand de fapt nu faci decat sa joci si aici dupa alte reguli deci ramai limitat, in conventional;
• in relatii: va vedeti, va iubiti, el te curteaza, tu faci pe timida, faceti sex, va uniti gastile de prieteni, va mutati impreuna, ori va departiti, ori va casatoriti, nimic nou sub soare decat conventionalitate;
• in familie: aveti copii, copii cresc, trec prin perioada de rebeliune, trec prin perioada de reconciliere, devin majori, se emancipeaza, si continua traditia familiei bazata pe o conventionalitate tacita in timp ce parintii imbatranesc si ies la pensie;
• la batranete: iti duci viata de zi cu zi fara evenimente noi, asteptand sa mori si regretand ca ai respectat toata viata conventiile sociale si te intrebi ce dracu s-a ales de viata ta si te resemnezi in mod conventional la asteptarea sfarsitului vietii tale mediocre si neiesite din comun.

Ok, maniera mea de abordare a subiectului probabil o sa vi se para oarecum extremista si deprimanta, dar adevarul e ca suntem atat de adanc programati sa aderam la un set de norme incat daca acestea ar fi sa dispara vreodata nu ai ramane decat cu o mana de fiinte care nu stiu ce sa faca cu ele insisi si nu au nici un scop in viata. Nu spun nici ca o regula pe ‘ici si ‘colo nu a fost niciodata folositoare. Exista intotdeauna atat copii care trebuie educati sa nu mai inghita obiecte mici din plastic pentru ca le face rau si adulti carora sa li se explice de ce iti trebuie acordul unei femei pentru a face sex cu ea, s.a.m.d.

Insa, cati dintre noi stam sa ne ridicam intrebarea cine introduce aceste norme in circulatie si cat de periculoase pot fi? Ganditi-va in ce fel de lume am trai daca ar deveni universal acceptat la un moment dat sau daca am fi crescuti de catre parintii nostri sa credem ca a manca cacat este sanatos pentru tine… Toata lumea ar manca cacat. Ok, poate ca nu ar fi prea diferit de societatea de la ora actuala, dar este doar un exemplu a cat de usor putem fi afectati de aceste conventii daca suntem prea constransi de normele societatii pentru a procesa la nivel mai profund o norma si a ne descoperi propriile resurse interioare.

Imi amintesc o fraza din “Iona” (pentru ca asta se intampla cand ai invatat inutil pentru BAC dintr-un conformism insuflat din liceu) si tind sa ii dau dreptate lui Marin Sorescu : “Ne scapa mereu cate ceva din viata, de aceea trebuie sa ne nastem mereu. Soldatilor le scapa mai ales pacea; obisnuiti sa doarma in zgomot de glonturi si glasuri, la prima  liniste deschid ochii atat de larg ca intra-n ei iarba si pasarile.”

Shake Weight for men

Sus, spotul TV original pentru Shake Weight care ma lasa intotdeauna puzzled as to who is the marketing “genius” to have come up with this?!?! Mai jos, the new revolutionary way to work your handjob muscles specifically for women because they don’t have penises of their own…

Shake Weight Parody

And now, the other mildly offensive workout product: 3 minute legs. Because being on top can sometimes scratch your knees.

3 minute legs

Personal, prefer sa get my workout AND save a penny…

Part 1

Part 2

Part 3

Part 4

Ca sa las cat mai putin loc de interpretare, prefer sa specific din start ca in discutie intra drogurile din toate clasele: tigari, orice forma de drog sintetic (de la ketamina la LSD), alcool si vegetale (de la iarba la cactusi), legal si ilegal.

Voi incepe prin a mentiona ca protestul antidrog este o strategie specifica comunicarii politice veche de cand lumea, creata pentru a distrage atentia cetatenilor de la probleme mai importante. De ce sa ne batem capul cu foamea mondiala, criza economica si epidemii cand ne confruntam cu o problema mult mai grava: drogurile. Serios? Voi vedeti logica in asta? Pentru ca mie cel putin, drogurile mi se par o chestie de-a dreptul insignifianta pe langa orice altceva. Lasa sistemul educational defectuos si saracia, raul din care izvorasc toate problemele noastre este consumul de droguri… Sigur. Practic, asta ar insemna ca daca nimeni nu ar mai consuma droguri, tot restul problemelor cu care ne confruntam ar disparea si ele de la sine. Observati nonsensul?

Mi se pare de-a dreptul rusinos ca platesc taxe pentru campaniile antidrog. Ganditi-va cati bani se arunca de zeci de ani pe campanii antidrog fara nici un progres. Ai crede ca mai multi ar fi protestat pana acum (si nu, nu ma refer la drogati ci la oameni cu suficienta minte cat sa observe eroarea asta) dar cetatenii adora campaniile antidrog. Suntem atat de imbecilizati ca popor incat ne complacem in starea actuala si tot ce ne trebuie ca sa ne trezim dimineata sa mergem la munca este o cauza care sa ne motiveze si sa ne uneasca pe toti. Iar guvernul profita din plin de asta.

Daca politicienii ar avea putina minte, ar legaliza drogurile si ar pune taxe absurd de mari pe ele. In felul asta ai contribui si la reglarea bugetului si ai avea si garantia ca numai persoanele cu un venit ridicat consuma des drogurile (restul si le-ar procura prea rar ca sa isi faca rau). Facand abstractie de cei care mostenesc o avere (eu una nu as suferi daca Paris Hilton sau domnisoara Basescu ar muri de supradoza), in general, cei cu un venit ridicat ori sunt suficient de inteligenti ori poseda anumite valori realiste care ii ajuta sa ajunga pe aceasta treapta. Prin urmare, ar poseda intr-o oarecare masura discernamantul necesar consumului responsabil. Ba mai mult, ar fi delicios de ironic daca asta ar motiva oamenii sa munceasca mai mult pentru a obtine un venit care sa le permita achizitia drogurilor, astfel contribuind la cresterea nationala.

Personal, privesc moartea prin supradoza de droguri ca pe o forma moderna de selectie naturala. Persoanele suficient de slabe sau idioate incat sa nu stie cand iau prea mult sau sa se opreasca din baut, ar trebui lasate in pace pentru  ca moartea lor va servi in cele din urma evolutiei noastre ca specie. Traim intr-o lume suprapopulata. Daca esti atat de idiot incat nu stii sa te opresti din fumat cand tusesti sange, atunci poate e mai bine ca nu apuci sa te reproduci. Dar asta-i doar parerea mea. Legile antidrog sunt facute ca sa-i protejeze pe cei prea slabi ca sa se opreasca singuri. O persoana sanatoasa, chiar daca experimenteaza cu drogurile se va opri in cele din urma intr-un punct pur si simplu din instinctul de supravietuire. Deci, nu sunt necesare amenzile, inchisoarea sau mustrarile din partea societatii. De ce? Pentru ca intra in functiune acelasi mecanism care ne impiedica sa ne muscam limba ca sa ne sinucidem (aka. instinctul de supravietuire). Din asta, putem trage concluzia ca persoanele care nu stiu cand sa se opreasca nu poseda acest instinct sau acesta functioneaza defect la ei. Daca ar fi sa pornim de la premisa asta, mi se pare cel putin curios ca nu se dau legi impotriva sinuciderii. In mod natural, daca nu ai instinctul de a supravietui ai muri.

Cine suntem noi ca sa stam in calea ultimilor 5000 de ani de evolutie?

Orange- The Hobbit

Orange- Steven Seagal

2007

Orange- Patrick Swayze

Orange- The Sopranos

Orange- Val Kilmer

2008

Orange- Darth Vader

Orange- Angelica Houston in The Orange family

Orange- Rob Lowe

Orange- Snoop Dog

2009

Orange- Juliette Lewis

Orange- “Dial harder” Danny Glover

Orange- Film Studios

“No one puts Swayze in the corner”

…. Strategia e impecabila.

Nu poti sa ceri mai multa vizibilitate decat iti ofera un ecran de 24 de metri care difuzeaza reclamele tale zilnic, minim 12/24 hr/zi, atingand unul din cele mai diverse target-uri din istoria umanitatii. E ideal si in raport cu pozitionarea intrucat telefonia mobila e “pentru toti”, iar daca target-ul tau ii include pe toti, in cazul acesta ti-l si atingi intrucat “TOTI” mergem la cinema (probabil cu exceptia persoanelor din tarile de lumea a treia dar ei oricum nu au bani sa-si ia mobil asa ca nu intra in publicul lor tinta). Ce-i si mai bine e ca, si daca se gaseste cineva care sa nu aprecieze umorul reclamelor (foarte simpatice de altfel), nu ai cum sa ignori mesajul intrucat Dolby Digital Surround Sound-ul iti violeaza practic timpanele auditive. Deci mesajul ajunge aproape dureros de clar la consumator.

Cum percepe consumatorul mesajul? Iarasi, totul e perfect adaptat cerintelor targetului de la constructia discursului publicitar pana la executie. Umorul te face popular in randul maselor. Daca se gaseste cineva care sa nu guste umorul, e putin probabil ca persoana respectiva sa ignore si prezenta star-ului de pe ecran, care de regula mai e si cultural icon. De parca asta nu era de ajuns, creatorii campaniei mai fac si apel subtil la stereotipuri culturale si trend-uri sociale.  Cel mai sugestiv exemplu in acest sens e campania Darth Vader……..

Mai mult, deja plasarea unei celebritati in reclama produsului tau e o forma subtila de simbol de statut pentru companii, este ceea ce Porsche-ul sau Harley-ul e pentru barbatii de varsta a treia:  validare. Pe langa credibilitatea care o confera produsului tau, arata ca ai atat de mult succes incat iti permiti sa arunci cu banii in toate partile, inclusiv in buzunarele starurilor, deci e inutil sa crezi ca compania asta multinationala mai are “nevoie” sa te manipuleze in a le folosi serviciile (ironic, nu?). Dovada incontestabila ca e un status statement sunt chiar clip-urile, intrucat in toate, starurile inghit toate remarcile mai mult sau mai putin pasiv- agresive ale grupului popular de CEO ai companiei Orange. E aproape un statement: Traim intr-o societate atat de consumatorista incat nici macar Hollywood-ul nu se pune cu directorii de marketing.

De fapt, mai departe de reach-ul imens si rezultatele cu mult peste asteptari la nivel mondial, campania a atins o asemenea anvergura incat a fi prezent intr-una din reclamele Orange Gold Spot spune mai multe decat si-ar dori starurile si despre statutul lor. Ia nastere astfel noua dilema demna de putina reflectie: aceste staruri apar in reclamele Orange pentru ca sunt lideri de opinie sau daca, cel putin o parte din aceste personalitati (ex: Sean Austen) nu sunt cultural icons pentru ca au aparut in spoturile Orange Cinema? In acest context, ai parte de un dublu advertising punch: o data vorbim de comunicarea brand-ului de companie si apoi de comunicarea de imagine a starurilor. Deja incepem sa ne intrebam ce naiba fac agentii starurilor care nu au aparut inca in reclamele Orange Cinema?

De altfel, in clipul din 2009 Orange Film Studios, deja starurile adevarate au devenit the CEO’s, astfel incat isi permit sa faca abractie totala de actori in spotul TV si sa-i mai si desfiinteze pe fata acum. Urmatorul pas ar fi ca acesti directori sa se aleaga si cu roluri in film de pe urma reclamelor (in care eventual sa faca si reclama la Orange ocazional si subtil). Personal, consider ca ar fi o inversare binevenita a rolurilor cat si o forma inovativa de product placement. Concret, ceea ce reuseste fara indoiala sa fie campania Orange Cinema Gold Spots, mai departe de succesul inregistrat, este o dovada incontestabila ca pentru industria publicitara “The sky’s the limit”.

Side note: Cel mai probabil o sa completez postul de mai sus cu inca cateva argumente teoretice si o sa-l dau spre publicare sau o sa-l predau la facultate ca proiect. Prin urmare, daca vad plagiate (aka. fara citarea autorului) oriunde informatiile atat din acest post cat si de altundeva din blog…well, ma resemnez la a descuraja practica intrucat in timp ce nu sunt copyrighted propriu-zis, data de publicare e suficienta pentru orice fel de demersuri necesare. Specific acest lucru pentru ca foarte curand voi pune un trial- version al tezei mele de licenta pe blog pentur a testa cat de usor de inteles si interesanta vi se pare si va puteti imagina de ce nu as dori sa ma duc la licneta si sa mi se spuna ca au mai vazut aceleasi idei altundeva. Multumesc pentru intelegere si pentru tot feedback-ul pozitiv pe care l-am tot primit in ultima vreme pe mail si facebook.

(I was lazy asa ca am citat din the “Urban Dictionary” si the actual dictionary… ar fi fost ironic sa plagiez- exemplul #1)

I. Irony

One of the most misused words in the entire English language.

There are several types of irony:

Socratic irony – When someone pretends to be naive about a certain subject, and uses his questions about it to point out a flaw in the established belief. This is often used on the TV show South Park, where the children often ask questions about a situation until the folly in a parent’s decision becomes clear.

Sarcasm - Understatement, mocking overstatement, or heavy-handed irony (stating the flat opposite of the truth) where both parties are aware of the difference between what’s said and what’s actually happening.

Situational Irony – The irony that most people think of. A difference between what you expect to happen (in a story, for example) and what actually happens. Rain on your wedding day would be a sort-of example, because a wedding day is generally expected to be a perfect, happy day. The good advice you didn’t take, however, would NOT be irony, because that has nothing to do with what is expected and what isn’t expected. A traffic jam when you’re already late wouldn’t be irony either; there’s no automatic expectation that traffic will be fine, just because you happen to be late.

Irony of Fate – The concept that the Gods, Fates, etc. are toying with humans for amusement by using irony. Beethoven’s loss of hearing is a famous example; one would expect a composer to be able to hear his compositions, but fate denied him that ability.

II. Sarcasm

1.Noun- form of caustic wit intended to wound or ridicule another. A very British form of humour which derives laughs from saying something while really meaning something else. Often (though not always, contrary to popular belief) used in scathing remarks.

2. The bastard stepchilf of irony. A tongue in which the user speaks of something the complete opposite of what the user means. It often has the best comedic value.

3.Your body’s natural defense against stupid.

4. God’s gift to man. Incredibly humourous if used correctly.

1.Nu spune ca e frumoasa…si atat.

De fapt, evita cu totul fraza stereotipa daca poti. Gandeste-te logic, sau daca nu poti, te asigur calduros ca cel putin mie nu mi s-a intamplat ca atunci cand vine un tip sa imi spuna ca sunt frumoasa sa ii raspund: Sweet mercyful Jesus! Spiritul tau de observatie este naucitor! Atat de multe persoane trec pe langa mine si nu imi spun cat sunt de frumoasa. E clar ca, ori nu sunt suficient de atractiva din moment ce nu se opreste toata lumea sa-mi ofere validare, ori nu mai are nimeni o capacitate cognitiva la fel de evoluata precum a ta incat sa observe. Ia-ma acum, trebuie neaparat sa transmit aceasta gena mutanta a perspicacitatii progeniturilor mele. Stii ceva? Nici macar nu e nevoie sa ne casatorim dupa aceea. Amintirea complimentului tau original va fi suficienta sa ma incalzeasca in noptile reci si singure dupa ce copii mei vor fi plecat deja la facultate si descoperit leacul pentru cancer utilizandu-si perspicacitatea mai sus mentionata. Si totul a fost posibil doar pentru ca providenta divina a permis intalnirea noastra aici si nasterea ta cu ani in urma. Spune-mi cand ti-ai dat seama ca esti o ruda indepartata a Mantuitorului nostru?

Serios acum, tipele frumoase stiu deja ca sunt frumoase si probabil nu o sa dea numarul lor unui necunoscut in parc sau altundeva (cele care o fac e posibil sa fi fost barbati pana recent sau sa fie inca, asa ca ai grija), iar tipele urate stiu oricum si ele ca sunt urate, ca le minti, si probabil oricum nu vrei la fel de mult numarul lor.

2. Daca nu iti da numarul de telefon nu mai insista!

Motivele sunt evidente dar acorda-mi onoarea de a-ti pune lucrurile in perspectiva: Chiar si daca se intampla in 1 din 100 de situatii sa ti-l dea, pune-ti urmatoarele intrebari. Daca trebuie sa faci atata munca de convingere si sa initiezi o miscare sociala ca sa obtii numarul unei tipe, ce spune asta despre tine? Mai mult, cata satisfactie poti avea din faptul ca ai convins o persoana impotriva vointei sale sa iti dea numarul sau de telefon? Daca te gandesti ca multa satisfactie, de ce nu o violezi pur si simplu pe  aleasa ta si economisesti putin timp si bani?

Personal, de acum incolo o sa le spun tipilor care continua sa insiste si dupa ce le-am urat o zi buna, sa ingenuncheze si sa ma roage cu lacrimi in ochi sa le dau numarul de telefon in timp ce se autoflageleaza. Consider ca daca un tip face asta da dovada de tarie de caracter, e un bun crestin si ca intr-adevar m-am inselat eu in privinta valorilor sale morale. Va fi presul meu pe viata, desigur, si nu voi mai putea sa-l respect niciodata dupa asta, dar sunt sigura ca exista relatii mai nesanatoase de atat.

Daca tot nu esti convins, gandeste-te ca nu ai auzit niciodata urmatoarea fraza, nici macar in filme. (sper)

-Tati, cum ai cunoscut-o pe mami?

-Ei bine fiule, mami statea pe o banca in parc vorbind cu prietena ei si eu am strigat “papusa” dupa ea si i-am cerut numarul de telefon. Ea si-a dat ochii peste cap si m-a intrebat cum ma privesc dimineata in oglinda cand sunt atat de ratat, dar eu nu m-am lasat descurajat… nici macar cand a chemat gardienii sa ma indeparteze, iar dupa cateva ore de declaratii la sectie, mi-a dat in sfarsit numarul ei, desi il luasem deja, cand nu se uita, din baza de date a politiei.

- Wow, vreau sa ma fac exact ca tine cand o sa fiu mare, tati!

3. Nu o mai intreba daca are prieten!!!

Valabil si pentru la fel de intalnitul “Esti singura?” sau “Singura, singurica?”. In primul rand, risti ca daca tocmai a iesit dintr-o despartire sa o pui in defensiva ceea ce nu-ti ajuta deloc interesele. In al doilea rand, chiar si daca are, iti garantez ca nu ar fi prima oara cand o tipa si-a lasat prietenul pentru ca a cunoscut pe cineva mai bun. Ba chiar, am auzit din surse credibile si incredibile ca s-ar intampla astfel de fenomene si prin randul barbatilor, deci statutul ei marital devine putin relevant. E bine totusi sa fii un suficient de bun observator incat sa treci in revista daca are sau nu verigheta pe mana (sau daca a avut, sau daca are si o ascunde, ceea ce unii chiar fac si in afara filmelor cu Richard Gere). Asta tinde sa fie exceptia de la regula.

4. Nu folosi NICIODATA replica “Am vazut ca te uitai la mine”.

Nu exista cuvinte care sa-mi permita sa subliniez destul stupiditatea acestei replici, dar promit ca o sa incerc.

Hai sa o luam de la inceput. Este un binecunoscut fapt ca in orice societate (cu exceptia cartitelor si liliecilor probabil) membrii sai se observa unii pe altii in cadrul activitatilor lor cotidiene. Face parte din instinctul de supravietuire, ii ajuta sa invete noi abilitati, sa se adapteze la mediu, sa se fereasca de pericole si, intr-adevar, sa descopere si posibili parteneri in vesnicul popular proces de procreere a speciei. Dar, daca pana si la animale masculii nu se duc la o femela doar pentru ca li s-au intalnit privirile, tu de ce ai cadea in capcana asta?

Mai departe de acest fapt evident, sa analizam totusi situatiile cu care te poti confrunta dupa ce tu ii adresezi un cald si zambitor “Buna, am observat ca te uitai la mine”. (Ocazional urmat si de la fel de cliseicul “Ne cunoastem?” )

a) ea nu se uita la tine si iti zice direct acest lucru. Umilitor pentru tine, dar inca mai poti salva situatia daca iti ceri sincer scuze si vii cu o replica amuzanta si carismatica, desi puteai sa faci asta de la inceput si fara sa pierzi puncte din start. Insa, va ramane vesnic un mister pentru mine de ce unii reprezentanti ai sexului puternic confunda replica “Atunci, ai vrea sa ne cunoastem?” cu sarmul sugerat mai sus. Chiar si daca o femeie chiar ar fi atat de disperata incat ar vrea sa cunoasca straini  in acest fel, daca respectul sau de sine este atat de scazut incat sa recunoasca acest lucru, atunci te compatimesc pe tine persoana de care se va agata pentru tot restul vietii si ii va lasa papusi din par si colectiile ei de timbre la usa. Te sfatuiesc sincer sa o masori cu atentie din cap pana in picioare si sa judeci cu foarte mare atentie daca chiar vrei sa mai agati persoana asta.

b) ea se uita la tine dar o facea pentru ca avea impresia ca o sa jefuiesti/injunghii/ violezi/ arestezi sau credea ca te cunoaste dar s-a inselat. In toate cazurile anterior mentionate, iti va spune direct acest lucru si tu vei ramane fara pretext de conversatie, deci mai bine abtine-te de la bun inceput.

c) ea se uita la tine pentru ca ii placea de tine. Daca esti in a treia situatie norocoasa, te implor nu o da in bara venind cu replica asta. Nu stiu cum gandesc barbatii, dar femeile in general  cand vii la ele si le spui ca le- ai observat admirandu-te vor nega acest lucru de parca ar fi in joc viata si onoarea lor. Mai departe de orgoliul lor ranit, incearca sa intelegi ca femeile ca rasa au fost programate de normele sucite si sexiste ale societatii in care traim sa isi nege majoritatea impulsurilor sexuale, sau cel putin sa nu le admita in public unor necunoscuti. Prin urmare, daca chiar ai norocul sa fi genul de barbat dupa care femeile intorc capul, atunci multumeste-i lui Dumnezeu/ Allah/ Buddha s.a., zambeste frumos si gandeste-te la alta tactica.

Domnii care incearca sa agate femeile de pe strada din comfortul mult veneratei lor masini, pe langa faptul ca sunt niste imbecili, prefigureaza in mintea lor trista unul din urmatoarele 3 scenarii:

1) femeia agasata va nota numarul masinii, il va raporta fals la politie drept hit & run si va face rost de numele si numarul sau de telefon, astfel cunoscandu-l pe viitorul tata al copiilor ei;

2) domnisoara apelata va ignora chemarile de imperechere ale soferului si se va intoarce singura acasa la pisicile ei unde se va sinucide din regret ca nu a profitat de ocazia unica care i-a fost prezentata;

3) individa in cauza va accepta direct propunerile mai mult sau mai putin indecente ale barbatului si se va urca in masina sa, urmand sa incheie amandoi seara cu o partida mai fierbinte ca in Titanic pe care o vor povesti si nepotilor lor, si nepotii lor o vor povesti nepotilor lor, s.a.m.d.

Personal, as dori sa adaug la acele de mai sus propriul meu scenariu si rog baietii sa il includa in fanteziile lor:

Practic in toate cazurile avem de-a face in mod evident cu o sociopata (perechea ideala se pare in imaginatia acestor barbati) pentru ca numai una ar proceda ca in variantele descrise mai sus. Astfel, mi se pare cel putin curios ca nici unul din acesti barbati nu s-a gandit la urmatoarea evolutie a situatiei si aici cochetez cu ideea de a le face o surpriza baietilor: Data viitoare cand mai sunt atat de calduros invitata sa imi petrec restul noptii sau vietii in patul unui individ (nu discriminez in functie de sex sau varsta), imi pun o pereche de manusi de piele si intru in masina. Apoi, scot un cutit de vanatoare (sau pistol, pumnal, stun gun, katana, zanpakutou…. fiti creativi daca va simtiti inspirati sa-mi urmati sugestia) si ii spun sa-mi dea portofelul. O data obiectul in cauza obtinut, ii urez o seara buna si ies din masina fara amprente sau imagini pe camere video. Va garantez ca o sa se gandeasca de doua ori inainte sa mai strige dupa o alta femeie pe strada si ca veti fi protagonista viselor, gandurilor si sedintelor sale de terapie pentru o perioada considerabila de timp daca nu pana la adanci batraneti.

Si, dragi cititori, stiu ce ati putea sugera in comentarii si NU, nu o fac pentru bani, o fac pentru ca lumea sa devina un loc mai bun pentru noi si copiii nostri…like superheroes.

Later Edit: Daca v-a placut, dati-o mai departe la cat mai multe fete (sau si baieti dk sunteti si voi agasati sa intrati in masinile MILF-urilor din Romania…habar n-am). Cat de nostim ar fi daca ar prinde chestia asta si ar aparea la stiri ca o miscare de emancipare a femeilor? ROFL!