2006
2007
Orange- Patrick Swayze
Orange- The Sopranos
2008
Orange- Angelica Houston in The Orange family
2009
Orange- “Dial harder” Danny Glover
Orange- Film Studios
“No one puts Swayze in the corner”
…. Strategia e impecabila.
Nu poti sa ceri mai multa vizibilitate decat iti ofera un ecran de 24 de metri care difuzeaza reclamele tale zilnic, minim 12/24 hr/zi, atingand unul din cele mai diverse target-uri din istoria umanitatii. E ideal si in raport cu pozitionarea intrucat telefonia mobila e “pentru toti”, iar daca target-ul tau ii include pe toti, in cazul acesta ti-l si atingi intrucat “TOTI” mergem la cinema (probabil cu exceptia persoanelor din tarile de lumea a treia dar ei oricum nu au bani sa-si ia mobil asa ca nu intra in publicul lor tinta). Ce-i si mai bine e ca, si daca se gaseste cineva care sa nu aprecieze umorul reclamelor (foarte simpatice de altfel), nu ai cum sa ignori mesajul intrucat Dolby Digital Surround Sound-ul iti violeaza practic timpanele auditive. Deci mesajul ajunge aproape dureros de clar la consumator.
Cum percepe consumatorul mesajul? Iarasi, totul e perfect adaptat cerintelor targetului de la constructia discursului publicitar pana la executie. Umorul te face popular in randul maselor. Daca se gaseste cineva care sa nu guste umorul, e putin probabil ca persoana respectiva sa ignore si prezenta star-ului de pe ecran, care de regula mai e si cultural icon. De parca asta nu era de ajuns, creatorii campaniei mai fac si apel subtil la stereotipuri culturale si trend-uri sociale. Cel mai sugestiv exemplu in acest sens e campania Darth Vader……..
Mai mult, deja plasarea unei celebritati in reclama produsului tau e o forma subtila de simbol de statut pentru companii, este ceea ce Porsche-ul sau Harley-ul e pentru barbatii de varsta a treia: validare. Pe langa credibilitatea care o confera produsului tau, arata ca ai atat de mult succes incat iti permiti sa arunci cu banii in toate partile, inclusiv in buzunarele starurilor, deci e inutil sa crezi ca compania asta multinationala mai are “nevoie” sa te manipuleze in a le folosi serviciile (ironic, nu?). Dovada incontestabila ca e un status statement sunt chiar clip-urile, intrucat in toate, starurile inghit toate remarcile mai mult sau mai putin pasiv- agresive ale grupului popular de CEO ai companiei Orange. E aproape un statement: Traim intr-o societate atat de consumatorista incat nici macar Hollywood-ul nu se pune cu directorii de marketing.
De fapt, mai departe de reach-ul imens si rezultatele cu mult peste asteptari la nivel mondial, campania a atins o asemenea anvergura incat a fi prezent intr-una din reclamele Orange Gold Spot spune mai multe decat si-ar dori starurile si despre statutul lor. Ia nastere astfel noua dilema demna de putina reflectie: aceste staruri apar in reclamele Orange pentru ca sunt lideri de opinie sau daca, cel putin o parte din aceste personalitati (ex: Sean Austen) nu sunt cultural icons pentru ca au aparut in spoturile Orange Cinema? In acest context, ai parte de un dublu advertising punch: o data vorbim de comunicarea brand-ului de companie si apoi de comunicarea de imagine a starurilor. Deja incepem sa ne intrebam ce naiba fac agentii starurilor care nu au aparut inca in reclamele Orange Cinema?
De altfel, in clipul din 2009 Orange Film Studios, deja starurile adevarate au devenit the CEO’s, astfel incat isi permit sa faca abractie totala de actori in spotul TV si sa-i mai si desfiinteze pe fata acum. Urmatorul pas ar fi ca acesti directori sa se aleaga si cu roluri in film de pe urma reclamelor (in care eventual sa faca si reclama la Orange ocazional si subtil). Personal, consider ca ar fi o inversare binevenita a rolurilor cat si o forma inovativa de product placement. Concret, ceea ce reuseste fara indoiala sa fie campania Orange Cinema Gold Spots, mai departe de succesul inregistrat, este o dovada incontestabila ca pentru industria publicitara “The sky’s the limit”.
Side note: Cel mai probabil o sa completez postul de mai sus cu inca cateva argumente teoretice si o sa-l dau spre publicare sau o sa-l predau la facultate ca proiect. Prin urmare, daca vad plagiate (aka. fara citarea autorului) oriunde informatiile atat din acest post cat si de altundeva din blog…well, ma resemnez la a descuraja practica intrucat in timp ce nu sunt copyrighted propriu-zis, data de publicare e suficienta pentru orice fel de demersuri necesare. Specific acest lucru pentru ca foarte curand voi pune un trial- version al tezei mele de licenta pe blog pentur a testa cat de usor de inteles si interesanta vi se pare si va puteti imagina de ce nu as dori sa ma duc la licneta si sa mi se spuna ca au mai vazut aceleasi idei altundeva. Multumesc pentru intelegere si pentru tot feedback-ul pozitiv pe care l-am tot primit in ultima vreme pe mail si facebook.
Leave a Comment
No comments yet.
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Andreea Chifu
