Ads: Best of 2009

Am zis ca trebuie, in ciuda zecilor de topuri cu best of 2009 ads, sa throw my piece in there with the rest, cat suntem inca in ianuarie, altfel o sa continui sa ma gandesc la asta in loc de sesiune.  So, favoritii mei personali la categoria advertising in 2009 au fost in ordine inversa:

*Mentiunea:  Coca Cola

S-au cam pierdut in efectele de executie…but still, I give it a thumbs up.

Coca Cola- Library

5) Audi A6- Progress is Beautifull

Reuseste sa integreze cu succes toate elementele unei campanii reusite, chiar daca unii pot reprosa ca nu e fair pentru consumatorii mai usor sugestibili. Ai famous spokesperson, ai actiune, ai care ii fac de rusine pe competitorii de piata, ai cascadorii care pun in evidenta sublim produsul … formula clasica… plus, you get to see Jason Statham in wearing embarassing outfits, ce poti sa vrei mai mult de atat?

Audi A6- Jason Statham

4)Bud Light- The difference: the drinkability

Pentru ca se face atat de appealing publicului angajat si se strecoara atat de subtil in sufletul tau incat, cand te intorci dupa o zi dura de munca acasa si te gandesti la reclama, you figure: chiar daca e o utopie sa crezi ca vei putea bea bere ca ei la servici, poti oricand sa o savurezi in intimitatea propriului apartament… fara sa pass out drunk inainte sa te tarasti in pat pentru ca e light.

Bud Light- Man thrown out window

3)Heineken- Serving the planet

Words wouldn’t do it justice.  Si uite ceva ce pun pariu ca nu stiati: reclama are si un follow-up aparut cateva luni dupa primul, desi geniul ultimului nu se compara cu al celui dintai.

Heineken- Walk in fridge

Heineken- Walking fridge

2) Nike- Join the Men vs. Women Challenge

Aaah! Discriminarea de gen, veche de secole si totusi cineva reuseste intotdeauna s-o reinventeze. In cazul de fata e chiar simpatic si nu se poate vorbi de gender bias propriu-zis intrucat se face apel la setea de dominatie a fiecarui sex. Throw in Eva Longoria si alti cativa lideri de opinie mai putin faimosi si ai toate ingredientele unei campanii de succes. Sa mai faci apel si la Veermer ca metasimbol in print-urile tale e deja prea multa inteligenta concentrata intr-o singura campanie. We are not worthy.  Ar fi de-a dreptul neprofesional din partea mea, ca psiholog, sa nu apreciez manipularea fina din spatele reclamei, so hat’s off creativilor din spatele acestui spot de la Nike.

Nike- Men vs. Women



1) Intel- Sponsors of Tommorow

Campania e cel mai genial lucru since sinthetic condoms, nu numai pentru tone of voice-ul sau funny si cu izuri de sketch comedy care te face sa vrei sa vezi reclamele compulsiv din nou si din nou si din nou… ci awareness fata de contributiile companiei Intel in industria IT mai departe de programul Intel Inside (o campanie publicitara exemplara ca executie si tot in ce ma priveste) si pentru ca muta in sfarsit accentul de pe produs pe company brand si oamenii care fac inovatia posibila.

Pentru cei care tot nu se lasa convinsi ca e intr-adevar campania nr.1 2009, need i remind you de cat feedbazk pozitiv genereaza intotdeauna campaniile cu un asemenea grad de transparenta in comunicare? Unde mai pui si ca campania de advertising a fost combinata cu un concurs pentru incurajarea progresului tehnologic in India in colaborare cu The Times… worth every penny din bugetul ala mai mult decat agresiv de marketing.

And it doesn’t make it any less funnier… it’s like college humour for computer nerds. Enjoy!

Intel- Rockstar

Intel- Our parties aren’t like your parties

Intel- Our  jokes are not like your jokes

Intel- Our perks aren’t like your perks

Intel- Our co-workers aren’t like your co-workers

Socially programmed-ish

Let’s keep this short ca trebuie sa ajung la seminar si sa-l luam fiecare drept subiect de meditare,mai degraba.

Ati observat vreodata cum oamenii complet deraiati de pe ax, zic mereu “societatea m-a facut asa” (aka. “society has made me this way” care l-am preluat si adaptat perfect ca popor de la americani)? Nu voi intra in complexitatile pe care le implica afirmatia, sau alte probleme ce intra in dezbatere precum liberul- arbitru si mecanismele de difuzare a responsabilitatii in colectiv, etc,  dar ma simt nevoita sa fac urmatoarele cateva constatari pentru persoanele care fac din aceasta fraza un laitmotiv al existentei lor:

1) Cine este “societatea” din afirmatia de mai sus? Este evident, inca de la o prima analiza, ca societatea in cauza este alcatuita chiar din noi. Si atunci, pornind de la asumptia ca fiecare dintre noi este inclus in societate, inclusiv persoanele care fac acest gen de afirmatie, nu e corect (daca facem abstractie de mecanismele de exercitare a presiunii colective) sa ajungem concluzia ca tu singur te-ai facut ceea ce esti azi?

2)Daca consideram valida ipoteza ca “societatea te formeaza ca om”, cum se face ca societatea face anumiti oameni mai “buni” decat altii? Nu ti se pare penibil ca tu singur sa admiti ca din start tu ai fost una din persoanele inferioare care nu a stiut sa se foloseasca si de resursele pe care ti le pune la dispozitie “societatea” din afirmatia de mai sus ca sa te dezvolti ca om? Simplul fapt ca alte persoane cresc si si se dezvolta in aceeasi societate ca si tine, si totusi reusesc sa devina indivizi exceptionali, iti contrazice premisa.

3)A spune ca “societatea te-a facut asa”, nu devine  doar un mod ca anumite persoane sa-si justifice comportamentele imorale si esecurile, in contextul acesta? In plus, daca tu spui, cand faci un lucru indezirabil social ca il faci pentru ca “societatea te-a facut asa”, nu te contrazici? Daca pornim de la afirmatia ca societatea iti impune anumite valori, vizavi de care tu nu ai nimic de spus, atunci cum se face ca inca se manifesta comportamente INDEZIRABILE social. Stiu ca este era crizei moralitatii, dar nu s-a ajuns inca (sper/ cred) in punctul in care sa poti sa te faci sa te simti mai bine, punand toate cacaturile care le faci pe seama “societatii”…

If you wanna know who your real friends are, get arrested

Intorcandu-ma astazi de la facultate, am constatat cu frustrare ca mi-am uitat cheia si ca nu am unde sa stau timp de 2,5 ore pana ar fi putut maica-mea sa-mi dea drumul in casa. Ca orice om normal, am ales optiunea “suna un prieten” ca sa-mi gasesc gazda pentru a evita sa stau pe strazi ca un boschetar. De dragul dezbaterii care va urma, specific ca eu consider ca am un numar relativ normal de prieteni intimi (mai exact 10) si ca NU includ in categoria asta nici macar unele persoane cu care ma stiu de mai bine de 5 ani si care cunosc detalii intime ale vietii mele, sau amici cu care m-am spart, fiind vorba numai de oameni pe care consider ca ma pot baza si carora le-as veni in ajutor chiar daca ar insemna sa ma incomodez eu destul de mult.

Am fost socata sa constat ca doar UNA din 10 persoane a fost dispusa sa lase complet deoparte ceea ce facea si sa se intoarca acasa sa-mi deschida usa de la casa sa si sa imi tina companie (restul ori nu au vrut sa-si deranjeze colegul de camera ca sa ma ajute, ori erau la servici, s.a.m.d.). Acum persoanele care erau la servici hai sa zicem ca se scuza intrucat e un subiect ce tine direct de propria lor siguranta (desi persoana care m-a ajutat in cele din urma a iesit in mijlocul seminarului). Probabil ca mi se poate reprosa si mie ca nu am sunat decat 10 persoane, alegand sa ignor restul prietenilor/ amicilor mei din cercul “neintim”, dar chiar si asa, consider extrem de alarmant ca doar 1 din 10 persoane ar ajuta pe altcineva in caz de nevoie.

Statistic, asta inseamna ca 90% din populatie s-ar pisa pe tine la nevoie. Admit ca poate generalizez in baza unui caz particular si ca poate ca pur si simplu imi aleg eu oameni foarte de cacat drept prieteni insa problema e ca cunosc inca 2 persoane (nu mai indraznesc sa zic prieteni) carora li s-a intamplat acelasi incovenient cu cheia si multi altii care s-au gasit singuri in pom in situatii mai grave. Si iata ca esantionul de studiu se largeste. Ar fi suficient ca acest caz sa fie reprezentativ statistic (si o ipoteza valida), ca fiecare sa isi sune 5 prieteni, inventand situatia mea cu cheia si sa vedeti cum reactioneaza. Mi se pare extrem de trist ca intamplari minore de genul acesta te fac sa-ti dai seama care iti sunt adevaratii prieteni.

Mai departe de dezamagirea mea, chestia asta ridica o serie de probleme pentru noi ca societate. Daca cineva iti fura geanta si hainele de pe tine, numai 10% din oamenii din jurul tau se opresc sa te ajute. Imagineaza-ti ca mergi noaptea pe strada si mai sunt doar 10 persoane in jurul tau. Un individ te injunghie sau te ia la bataie pe motiv ca nu ai sa-i dai o tigara sau nu-i place moaca ta (ca doar traim in Romania) si din acei 10 oameni NUMAI 1 incearca sa te ajute. Rezultatul: ajung 2 oameni injunghiati la spital. (asta daca ajungi la spital, pentru ca daca te pune naiba sa iti suni prietenii sa le ceri ajutor, numai 1 poate sa te duca cu masina acolo)

Acum, intr-adevar, eu sunt genul de persoana care consider normal sa ajut un om beat pe strada sa isi cheme un taxi pana acasa, o batranica lesinata sa urce inapoi in apartament, o gagica cu multe bagaje sa le care daca e in drumul meu si vreau sa practic psihoterapie ca tocmai ca sa am ocazia sa ajut oameni. Imi dau seama insa si recunosc ca toate acestea sunt gesturi insignifiante si un stil de viata pe care eu mi l-am ales deci nu ma astept la reciprocitate de la cei din jur, dar vi se pare normal ca 90% din populatie sa ne pisam unii pe altii? Si aici se ridica alta problema: care 90% din care populatie? Imi place sa cred/ sper ca doar a Bucurestiului (stereotipul coruptiei in capitala), dar pe masura ce trec anii, incep sa constat ca problema ia o nuanta mai nationala si mi-e aproape frica sa ma gandesc ca ar putea fi intr-o buna zi vorba de populatia globala.

Poate consideri ca exagerez cand zic global. Ei bine, pune-ti urmatoarea intrebare: De ce crezi ca exista milioane de gameri la nivel mondial care inlocuiesc socializarea reala cu cea online si divertismentul computerizat? Cred ca in parte e de vina si societatea din jurul lor care le pune la dispozitie numai oameni de cacat drept prieteni, limitandu-le asteptarile de la viata reala pana in punctul in care se refugiaza in una imaginara. De ce consideri ca in Japonia sunt iarasi milioane de hikikomori (persoane care se izoleaza in casa chiar pana la un an sau mai mult citind manga, pentru cei care nu stiu)? Nu ti se pare ca simptomu asta incepe sa fie mai putin specific localizat si sa ia un caracter global acum?

Eu nu vreau sa traiesc intr-o lume in care incep sa inteleg mentalitatea din spatele stereotipului de “old cat ladies” (pentru cei care nu stiu, e vorba de femei fara viata sociala cu extrem de multe pisici drept consolare). Macar cainele/pisica daca ar putea sau as dresa-o mi-ar aduce cheia si as intra in casa. Asta inseamna ca prietenii nostri patrupezi dau dovada de mai mult simt comunitar decat noi. Nu spun ca nu mai exista si 10% oameni buni pe lume, dar sincer acum, noi cum ne privim in oglinda dimineata cand ne gandim ca in urma unei comparatii cu niste animale, rasa umana iese in inferioritate?

Just a little something to think about.

Si daca te deranjezi sa raspunzi poll-ului de mai jos fa-o chiar cu sinceritate si dupa aceea vezi raspunsurile celorlalti. Eu chiar sper sincer sa contrazica tot ce am scris mai sus.

P.S: cei care sunt tentati sa raspundeti cu varianta c,d sau alta forma de justificare mai jos inseamna ca nu sunteti prieteni de incredere sau buni samariteni decat in masura in care nu va incomodeaza pe voi cu absolut nimic (asta intr-o vreme era considerata ipocrizie). Just so you know

Pentru Poll: imagineaza-ti ca esti la un seminar/ servici si prietenul tau te suna pentru ca si-a uitat cheia si nu are cum sa intre in casa si iti cere sa il lasi sa stea la tine acasa pana se rezolva problema.

Broken link (just like my leg and all justice in the world)

This site is temporarily down for maintenance. We are sorry for the inconvenience and that you had to read this shitty post, but life sucks so get used to it!

091015_225124

The path of righteousness: College humour

Below you can find a list with links to one of the funniest, most awesome, up and coming comedy channels on youtube: College Humour. For those who aren’t aware, the College Humour gang are the ones responsible for sketch series such as:

POV

Guy stuck in class

Really hot girl

Hardly Working

Last Week

Bussiness Time

Bangkok

It’s not your fault

The new girl

and Overgrown Guy Girlfriend

Episode 1
Episode 2
Episode 3
Episode 4
Episode 5

Enjoy!

LIFE: Unanswered?

Question # 1: Ce este fericirea?

Fericirea este un cuvant desemnand un sentiment, sentimentele sunt rareori intelese pe moment, ele sunt cu repeziciune uitate si aproape intotdeauna deformate cand ti le reamintesti. And besides, feelings are full of shit.

Question # 2: Cum obtin everlasting happiness?

Cutremure, SIDA, poluarea aerului: ne facem griji pentru atatea lucruri. Am auzit pana si de oameni carora le e frica ca vor face cancer testicular de la telefonul lor mobil.

Nu spun ca stirile de la ora 5 nu ar avea vreo influenta asupra acestei stari relativ permanente de anxietate indusa in masa, iar programul de lucru si stilul de viata solicitant al mileniului III contribuie si ele desigur, dar daca privim cu sinceritate originea problemei, cred ca vom fi dezamagiti sa ne confruntam acolo cu propria noastra imagine.

De cate ori pe zi stam sa ne gandim la problemele si riscurile pe care ni le asumam, obstacolele pe care trebuie sa le infruntam? Pe de alta parte, de cate ori ne oprim sa ne intrebam daca suntem cu adevarat fericiti daca aceste lucruri ne fac cu adevarat fericiti sau daca suntem macar pe calea atingerii acestui obiectiv? In aceste conditii, a-ti dori sa te bucuri chiar si o data pe zi de un moment pur si nealterat de fericire pare destul de utopic.

Pentru unii, controlul este echivalent cu fericirea (personal o consider o perspectiva trista asupra vietii). Ne ducem la grupuri de dezvoltare, la cursuri de autoaparare, la training-uri, investim averi in sisteme de securitate si portofolii de actiuni, toate ca sa ne simtim ca universul e al nostru. Iar la cel mai mic semn de neprevazut intram in panica… Si totusi nimeni nu isi ridica problema: daca ai depus atatea eforturi, timp si resurse ca sa fi fericit si totusi nu esti, nu crezi ca ar trebui sa incerci altceva?

Majoritatea insa nu o fac, unii devin si mai obsesivi pana cand ajung sa-i controleze si pe cei din jur in loc sa se bucure de prezenta si suportul celor dragi in viata lor.

Question # 3: Chiar exista un suflet pereche pentru toata lumea?

Desi personal, nu sunt o fana a mitului, sa presupunem de dragul argumentului ca there is a special someone out there for everyone. Ne confruntam cu doua scenarii ipotetice:

-scenario A: O persoana este atat de obsedata de aceasta notiune si ocupata cautandu-si “sufletul pereche” incat ignora toate celelalte ocazii din jur cu riscul de a nu fi niciodata implinita (cel putin nu conform standardelor utopice de fericire in cuplu pana la adanci batraneti pe care si le-a propus subiectul nostru)

-scenario B: Fata/ baiatul care nu crede in notiune, prin urmare a classic case of “I’m not looking for Mr. Right, I’m looking for Mr. Right now” (courtesy of Miramax entertainment :P ), se decide sa fuck everything in sight cu exceptia animalelor domestice (hopefully)

In ambele instante, se ignora complet placerea de a cunoaste pur si simplu o alta persoana, de a crea amintiri cu ea si de a se bucura de compania ei. In primul caz, aceasta eroare se termina mereu cu dezamagiri pentru ca nimic nu se va ridica la un standard ideal iar in al doilea, concluzia va fi tot singuratatea pentru ca si cand vor fi mereu (pentru cei norocosi) oameni dispusi sa te lase in patul lor, tu refuzi sa ii lasi in viata ta, reducand un lucru cu mai mult sau mai putin potential doar la sex, care devine mereu repetitiv in lipsa oricarei forme de intimitate. Si desigur, in acest al doilea caz, desi poti schimba mereu partenerii sau sa devi mai hardcore, nu va evolua decat ca o dependenta de cocaina, pentru ca trebuie sa iei mereu ceva mai puternic sau o doza mai mare intrucat mereu se dezvolta toleranta.

Question # 4: De ce exista prapastia dintre generatii?

Tinerii generatiei noastre sunt frustrati de generatia veche intrucat ne da impresia ca suntem crescuti ca sa fim viitorul acestei lumi si ca ne asteapta pe toti un viitor maret iar cand lucrurile nu merg cum si-au imaginat ei, generatia cea veche da vina pe cea noua pentru tot ce e neinregula cu lumea.

Din punctul meu de vedere, solutia conflictului e constatarea paradoxului. Cei batrani au fost si ei o data tineri si speranta generatiei batrane de pe vremea lor, iar prezentul nostru este cel construit de ei, pentru care au fost probabil la randul lor invinovatiti, la fel cum si noi probabil ne vom astepta de la generatia de dupa noi sa rezolve toate greselile si sa gaseasca toate solutiile pe care noi nu am putut, s.a.m.d.

Question # 5: De ce nu imi pot indeplini visele? Imi doresc sa fac atat de multe lucruri si stiu ca sunt capabil de atat de mult…

Posibil chiar mai enervanta decat intrebarea dinainte, trucul e sa-ti dai seama ca tu de fapt faci intotdeauna numai ceea ce iti doresti sa faci. Intotdeauna. Nimeni nu te obliga sa faci nimic. O data ce constientizezi acest lucru, iti dai seama ca esti liber si ca viata este doar o serie de alegeri. Nimic nu ti se intampla…TU alegi!

Interlude

E cazul sa ma opresc din monolog pentru ca este oricum clar ca adevarul este un concept extrem de relativ si fragil. Am pastrat ca intrebare de incheiere pe cea mai suculenta dintre toate. The biggest question: Care este adevarul suprem?

Este uimitor pana la urma cat de putine are adevarul in comun cu adevarul: Ceea ce vreau sa spun este ca tot ceea ce descoperim de-a lungul vietii, toate raspunsurile la intrebarile noastre sunt, daca stai sa te gandesti, lucruri pe care le stiusei tot timpul (oricum fiecare are adevarul lui) numai ca nu ai stat sa le constientizezi si ma intreb adesea de ce tinem sa ne indoim mereu de aceste lucruri si de ce trebuie sa gasim un raspuns pentru ficare lucru? (Mai bine pune-ti urmatoarea intrebare: Ai Question # xx: Ai aflat ceva nou din acest post scris randomly pe net? Atunci de ce tot citesti articole de genul asta scrise de indivizi care nu sunt cu nimic mai competenti ca tine sa raspunda la aceste intrebari si inca te astepti la raspunsuri?)

Post Scriptum

Daca as putea sa va las cu un lucru concret  sau macar coerent din toata chestia asta (opinia mea personala si nu vreun adevar general) acela ar fi ca fericirea e probabil imposibila in secolul XXI, cel putin viziunea ei cosmetizata la care ne raportam majoritatea. Dar, personal gasesc aceasta stare de fapt mai degraba amuzanta decat intristanta prin ironia ei subtila. Pana si Miguel de Cervantes spunea ca “Pentru a obtine imposibilul trebuie sa incerci absurdul” (Dar in loc sa iei chestia asta ca pe o perla de intelepciune, ce-ar fi mai bine sa te indoiesti de adevarul afirmatiei si dreptul lui Cervantes de a o generaliza?)

Desi psihologi mei contemporani l-ar diagnostica probabil cu o tulburare bipolara pe Camil Petrescu, individul a zis-o bine “… mai presus de toate mi se pare universul ingrozitor pentru ca pare indiferent fata de orice el de viata la fel cu a noastra. Emotie, ambitie si succes, arta si religie, toate par deopotriva de straine planului lui” (gotcha’ again cu citatele :P )

In cele din urma, in viata de zi cu zi suntem convinsi ca totul are un loc si un rost, iar asta ne face sa ne simtim in siguranta. Dar singurul raspuns cu adevarat real e ca nimic nu e sigur si majoritatea intrebarilor NU au un raspuns. It’s just LIFE: Unanswered.

P.S: Life’s a bitch but you’d still like to fuck her brains out

Michael Jackson is secretly Peter Pan and he’s gonna be a little boy forever

Personal, cred ca atrecut suficient timp de la moartea sa for Michael Jackson jokes to be funny again.

Ergo, what better way to commemorate his death than:

The South Park Michael Jackson Special

Skeet Skeet Skeet

Ascultand zilele trecute melodia “Get low” de la Ying Yang Twins and, of course, Lil’ Jon si ignorand the “To the window, to the wall,
Till the sweat drop down my balls” part (asupra careia Chris Rock ne-a atras atentia so graciously), am fost pur si simplu puzzled de “Skeet Skeet Skeet”, al doilea laitmotiv of this classical musical masterpiece from Lil’ Jon, numai ca sa descopar ca nimeni, NIMENI, nu are nici cea mai vaga idee wtf skeet skeet skeet means.

Therefore, citind aseara The Urban Dictionary am gasit o definitie foarte captivanta si un istoric foarte complex.

I would now like to share this little bit of wisdom with you:

1. skeet
-semen, to ejaculate
ex: Don’t skeet on me.
Is that skeet on your pants

2.skeet
-to shoot your man juice up on ur bitch.
ex:Bob skeeted all over Sally’s face.

3.skeet
-to pull out of a woman and ejaculate on her.
ex: Just like skeet shooting. PULL! and then you shoot
“Oh my! I got skeet in my eye”

4.skeet
-”Skeet” is actually a form of birth control practiced by the African-American tribes of North America near the beginning of the 21st Centruy. Visionaries of the time (such as Lil Jon and Nelly) recognized the inevitable and everpresent danger of overpopulation in their land and decided to take action. They discovered an ancient form of birth control used by their ancestors that involved “pulling out and shooting” (much like skeet shooting) during sexual intercourse, as to not impregnate the female, or “biatch”. The visionaries spread the word the only way they knew how: rap music. People would listen to the songs of the visionaries during ritual smoking ceremonies and chant “skeet skeet skeet!”. Every tribe of their kind in the land listened to rap music and the idea of skeeting quickly gained in popularity. Soon, the entire African-American tribe had done its part to offset the effects of overpopulation through generations of skeeting on the women that they did not wish to impregnate. However, the other tribes of the land (most notabley, the Whites and Mexicans) did not support the “Skeet Movement”. They continued to grow in number until the Whites eventually ate the Mexicans. The Whites, however, refused to eat the African-Americans for fear of sickle cell anemia, so they all got on a very large boat and went back to England.
ex: “Excuse me, I didn’t catch your name, but would you mind if I skeeted on you? Seeing as how we just met and all, I am not fully convinced that you would make a good mother, so I am electing not to ejaculate inside of you. Let me go get you a towel.”


Lil’ Jon& The EastSide Boyz ft. The Ying Yang Twins- Get Low

I hope this has been as educative for you as it was for me…

The path of righteousness: About my evil plan to save the world, Saving kitties from trees& Helping ol’ grannies

During times of great woe and despair, one young person takes it upon herself to keep order, rising from the gutter and becoming this countries’ lone vigilante. Her name: Evil Muffin (with chocochip goodness).

edited perfect muffin

The citizens have strayed from the path of righteousness and as the world plummets into despair Evil Muffin fights to keep order intact. But let’s leave that for later… :P

… And let’s start from the beggining: Indreptandu-ma catre facultatea de psihologie zilele trecute (for what proved to be yet another useless, umilitor de usor exam) aud tipete dintr-un copac. Acum, poate nu multi dintre voi sunt constienti de chestia asta, dar Fac. de Psihologie e un loc destul de sinistru, in ciuda cladirii moderne, in special noaptea: men with chainsaws stroll around cum au ei chef, ciori dau tarcoale curtii like everyay’s an Edgar Allan Poe theme party, oameni cu pusti sau tranchilizante alearga caini prin curte, cainii care scapa desi tranchilizati ii gasesti desigur in statia de autobuz cu spume la gura tarandu-se cu ultimile lor puteri. However, in time, devii imun la these strange happenings. However, this was no ordinary day, for, unbeknown to us, something was abo

Ignorance is bliss

Citind aseara o carticica foarte simpatica, “Flori pentru Algernon”, de Daniel Keyes, pe care v-o recomand calduros, m-am lovit din nou de o constatare extrem de dureroasa si anume: Ignorance is bliss.

Primul exemplu in favoarea ipotezei mele va fi chiar cartea care e o radiografie foarte reusita a problemelor cu care se confrunta atat persoanele cu handicap retard, cat si cele supradotate. Ideea e urmatoarea (mentionez numai ce e relevant pentru noi ca sa nu va stric cartea): in flori pentru Algernon ni se prezinta un personaj semi-loveable care este clinically retarded dar in urma unui experiment evolueaza de la un IQ de 70 la unul de 185. Inca din primele stadii cand cercetatorii isi dau seama ca experimentul a reusit iar subiectul a dobandit o constiinta de sine superioara (printre alte abilitati), in loc sa sarbatoreasca, bietul om este nevoit sa isi mareasca numarul de sedinte la psiholog pe saptamana pentru ca incepe sa constientizeze toate micile nedreptati ale vietii. Deci practic, omul nostru traia intr-o fericire naiva, pe care o mana de oameni de stiinta i-au furat-o si inlocuit-o cu o nevroza anxioasa si in final dementa. Iar apoi, i-au inmanat cu un zambet protocolar pe buze factura de la psiholog.

Lasand deoparte literatura si daca ne uitam la statistici, the sad reality e ca o proportie ingrijoratoare din indivizii care ajung pe bancile psihologilor/ psihiatrilor sau si mai rau la spitalul 9 (trust me, i know) sunt persoane supradotate (inclusiv savanti autisti) sau cel putin cu un nivel superior de inteligenta, de regula cu probleme de depresie sau tulburari bipolare.

Generatia veche e si ea impotriva celor prea cultvati. Daca ii iei cu prea multe silabe sau cu teorii de ultima ora, ei te iau la randul lor cu Biblia. Insasi Biserica incurajeaza prostia si incultura, e cel mai bun mijloc de control al maselor pentru numele lui Dumnezeu (la propriu). “Omului nu i-a fost dat sa stie mai mult decat i-a harazit Dumnezeu”. Fructul cunoasterii era de altfel oprit omului de la bun inceput si asta ilustreaza perfect atitudinea Bisericii vizavi de problema.

Iata inca un exemplu (this one’s for the ladies): imagine a first date scenario, voi doi la restaurant, la lumina lumanarilor, el iti face teoria chibritului si se simte macho cu citatele lui filozofice luate de pe net, tu continui conversatia(oricum stupida), iti expui punctul de vedere  sau poare chiar ii desfiintezi argumentele and suddenly, you’re too outspoken sau si mai rau esti luata drept o tipa prea serioasa. Unii merg chiar atat de departe pana la a trage concluzia ca if you have a brain esti frigida sau nu stii sa te distrezi. Pentru ca, vorba aia, femeia are creieru mai mic decat barbatul si deci sigur e intelectual inferioara. Cine suntem noi sa ne punem cu lucruri demonstrate in perioada renascentista? O muiere buna tre sa taca din gura, sa aiba un ras ca o adiere de primavara, o privire tampa de bambi si sa faca cum i se spune.

Inca un exemplu: daca esti la o masa cu familia/ cunoscuti/ amici si lumea poarta o conversatie, intri si tu in ea si te pune naiba sa folosesti cuvinte, let’s say “mai plurisilabice”, lumea iti arunca TIE priviri urate si confuze, NU lui Ginel who can barely spell his own name. I find it sadly ironic ca pentru cei ce poseda cunostiinte superioare de limba romana (sau alta limba), acestea se intorc de multe ori impotriva lor, devenind o bariera in comunicare (aceasta depinde desigur si de interlocutor si capacitatea sa de comprehensiune).

In plus, exista un fel de prejudecata in masa conform careia se presupune ca persoanele inteligente sunt mai rezistente, descurcarete iar cele proaste mai fragile astfel incat cei din urma sunt menajati in societate si la locul de munca, iar primii exploatati si mai mult, asta cand isi gasesc o slujba, pentru ca noua moda la HR-isti e sa iti spuna ca esti supracalificat. (Ce drept au ei sa-mi ofere alta slujba cu mai multe responsabilitati si degeaba cu mai multe beneficii, daca eu vreau doar o pozitie simpla… doar pentru ca sunt supracalificata?)

Persoanele mai simple se simt complexate cand se afla in prezenta altcuiva mai inteligent si uneori se formeaza chiar tabere daca te pune naiba sa incerci sa explici unui astfel de individ unde greseste sau sa-i dai un sfat binevoitor. Orice element superior automat scoate in evidenta imperfectiunile celor din jur, lucru de putine ori tolerat. Desigur, a admite acest simplu adevar ar insemna sa-ti dai pe fata aceste mici defecte, prin urmare se gasesc mereu alte scuze (macar aici daca ar fi vorba de vreun fel de inovatie sau originalitate) pentru a persecuta astfel de talente.

Din toate chestiile astea eu nu pot decat sa trag urmatoarea concluzie, ca daca am nenorocu sa nu ma fi nascut proasta, marimea IQ-ului meu va fi direct proportionala cu semi-alienarea mea din societate si intensitatea depresiei mele, in timp ce Ginel, pentru ca taticul lui  are relatii, imi fura mie postul din firma.

Suntem o societate limitata, cu aere de intelectuali care pretinde sa puna inteligenta pe un pedestal, dar adevarul este ca majoritatea se complac intr-o stare de mediocritate, pentru ca e al naibii de comoda. De aici, se exercita presiuni sociale in masa impotriva oricarui element ce ar putea veni sa deranjeze aceasta ordine simpla a lucrurilor.

History is made by stupid people

P.S: Daca am facut cumva vreo eroare in rationamentul meu, rog calduros pe cineva, oricine sa imi ofere contraargmente, dar in lipsa lor, consider ca acesta este adevarul trist al lumii in care traim.