Intorcandu-ma astazi de la facultate, am constatat cu frustrare ca mi-am uitat cheia si ca nu am unde sa stau timp de 2,5 ore pana ar fi putut maica-mea sa-mi dea drumul in casa. Ca orice om normal, am ales optiunea “suna un prieten” ca sa-mi gasesc gazda pentru a evita sa stau pe strazi ca un boschetar. De dragul dezbaterii care va urma, specific ca eu consider ca am un numar relativ normal de prieteni intimi (mai exact 10) si ca NU includ in categoria asta nici macar unele persoane cu care ma stiu de mai bine de 5 ani si care cunosc detalii intime ale vietii mele, sau amici cu care m-am spart, fiind vorba numai de oameni pe care consider ca ma pot baza si carora le-as veni in ajutor chiar daca ar insemna sa ma incomodez eu destul de mult.
Am fost socata sa constat ca doar UNA din 10 persoane a fost dispusa sa lase complet deoparte ceea ce facea si sa se intoarca acasa sa-mi deschida usa de la casa sa si sa imi tina companie (restul ori nu au vrut sa-si deranjeze colegul de camera ca sa ma ajute, ori erau la servici, s.a.m.d.). Acum persoanele care erau la servici hai sa zicem ca se scuza intrucat e un subiect ce tine direct de propria lor siguranta (desi persoana care m-a ajutat in cele din urma a iesit in mijlocul seminarului). Probabil ca mi se poate reprosa si mie ca nu am sunat decat 10 persoane, alegand sa ignor restul prietenilor/ amicilor mei din cercul “neintim”, dar chiar si asa, consider extrem de alarmant ca doar 1 din 10 persoane ar ajuta pe altcineva in caz de nevoie.
Statistic, asta inseamna ca 90% din populatie s-ar pisa pe tine la nevoie. Admit ca poate generalizez in baza unui caz particular si ca poate ca pur si simplu imi aleg eu oameni foarte de cacat drept prieteni insa problema e ca cunosc inca 2 persoane (nu mai indraznesc sa zic prieteni) carora li s-a intamplat acelasi incovenient cu cheia si multi altii care s-au gasit singuri in pom in situatii mai grave. Si iata ca esantionul de studiu se largeste. Ar fi suficient ca acest caz sa fie reprezentativ statistic (si o ipoteza valida), ca fiecare sa isi sune 5 prieteni, inventand situatia mea cu cheia si sa vedeti cum reactioneaza. Mi se pare extrem de trist ca intamplari minore de genul acesta te fac sa-ti dai seama care iti sunt adevaratii prieteni.
Mai departe de dezamagirea mea, chestia asta ridica o serie de probleme pentru noi ca societate. Daca cineva iti fura geanta si hainele de pe tine, numai 10% din oamenii din jurul tau se opresc sa te ajute. Imagineaza-ti ca mergi noaptea pe strada si mai sunt doar 10 persoane in jurul tau. Un individ te injunghie sau te ia la bataie pe motiv ca nu ai sa-i dai o tigara sau nu-i place moaca ta (ca doar traim in Romania) si din acei 10 oameni NUMAI 1 incearca sa te ajute. Rezultatul: ajung 2 oameni injunghiati la spital. (asta daca ajungi la spital, pentru ca daca te pune naiba sa iti suni prietenii sa le ceri ajutor, numai 1 poate sa te duca cu masina acolo)
Acum, intr-adevar, eu sunt genul de persoana care consider normal sa ajut un om beat pe strada sa isi cheme un taxi pana acasa, o batranica lesinata sa urce inapoi in apartament, o gagica cu multe bagaje sa le care daca e in drumul meu si vreau sa practic psihoterapie ca tocmai ca sa am ocazia sa ajut oameni. Imi dau seama insa si recunosc ca toate acestea sunt gesturi insignifiante si un stil de viata pe care eu mi l-am ales deci nu ma astept la reciprocitate de la cei din jur, dar vi se pare normal ca 90% din populatie sa ne pisam unii pe altii? Si aici se ridica alta problema: care 90% din care populatie? Imi place sa cred/ sper ca doar a Bucurestiului (stereotipul coruptiei in capitala), dar pe masura ce trec anii, incep sa constat ca problema ia o nuanta mai nationala si mi-e aproape frica sa ma gandesc ca ar putea fi intr-o buna zi vorba de populatia globala.
Poate consideri ca exagerez cand zic global. Ei bine, pune-ti urmatoarea intrebare: De ce crezi ca exista milioane de gameri la nivel mondial care inlocuiesc socializarea reala cu cea online si divertismentul computerizat? Cred ca in parte e de vina si societatea din jurul lor care le pune la dispozitie numai oameni de cacat drept prieteni, limitandu-le asteptarile de la viata reala pana in punctul in care se refugiaza in una imaginara. De ce consideri ca in Japonia sunt iarasi milioane de hikikomori (persoane care se izoleaza in casa chiar pana la un an sau mai mult citind manga, pentru cei care nu stiu)? Nu ti se pare ca simptomu asta incepe sa fie mai putin specific localizat si sa ia un caracter global acum?
Eu nu vreau sa traiesc intr-o lume in care incep sa inteleg mentalitatea din spatele stereotipului de “old cat ladies” (pentru cei care nu stiu, e vorba de femei fara viata sociala cu extrem de multe pisici drept consolare). Macar cainele/pisica daca ar putea sau as dresa-o mi-ar aduce cheia si as intra in casa. Asta inseamna ca prietenii nostri patrupezi dau dovada de mai mult simt comunitar decat noi. Nu spun ca nu mai exista si 10% oameni buni pe lume, dar sincer acum, noi cum ne privim in oglinda dimineata cand ne gandim ca in urma unei comparatii cu niste animale, rasa umana iese in inferioritate?
Just a little something to think about.
Si daca te deranjezi sa raspunzi poll-ului de mai jos fa-o chiar cu sinceritate si dupa aceea vezi raspunsurile celorlalti. Eu chiar sper sincer sa contrazica tot ce am scris mai sus.
P.S: cei care sunt tentati sa raspundeti cu varianta c,d sau alta forma de justificare mai jos inseamna ca nu sunteti prieteni de incredere sau buni samariteni decat in masura in care nu va incomodeaza pe voi cu absolut nimic (asta intr-o vreme era considerata ipocrizie). Just so you know
Pentru Poll: imagineaza-ti ca esti la un seminar/ servici si prietenul tau te suna pentru ca si-a uitat cheia si nu are cum sa intre in casa si iti cere sa il lasi sa stea la tine acasa pana se rezolva problema.
), se decide sa fuck everything in sight cu exceptia animalelor domestice (hopefully)
